Occidentul si Gutenberg
Johannes Gensfleisch
zum Gutenberg
|
Secolul al XV-lea a fost secolul navigatorilor si al exploratorilor (Christophe Colomb, Henri navigatorul),dar a cunoscut si o alta mare epopee, cea a tipografiei. Desi din punct de vedere istoric Johannes Gensfleisch zum Gutenberg nu poate fi considerat inventatorul tipografiei, are meritul de a fi relizat sinteza mai multor tehnici, si anume utilizarea unui aliaj in loc de lemn la fabricarea literelor mobile si multiplicabile prin tunare, punerea la punct a presei cu surub si cu cerneala pe baza de ulei de in si funingine din rasina.
Gutenberg era bijutier argintar si gratie cunostiintelor sale, a geniului sau, a reusit tiparirea unei bibli magnifice de 1284 de pagini aranjate pe doua coloane ce aveau fiecare cate patru zeci si doua de randuri (de unde si numele ei : biblia cu 42 de randuri).Doua sute de exemplare au fost tiparite pe hartie si pe pergament. Aceasta biblie este prima carte tiparita in Europa, fiind o veritablila opera de arta.
Numai Gutenberg a reusit astfel sa depaseasca nenumaratele probleme tehnice care aparusera pana atunci, si sa conceapa instrumente usor de utilizat.Procesele de productie si masinile de tiparit (presele) atinsesera destul de repede cvazi-perfectiunea, numai mici imbunatatiri au fost aduse pe parcursul a celor 350 de ani ce au urmat acestei inventii.
|
Nascut la Mayence inainte de 1400, Gutenberg s-a instalat la Strasbourg in 1438, traind in cel mai mare secret o viata plina de cautari in legatura cu fabricarea caracterelor mobile metalice mai performante fata de cele din lemn. In calitate de bijutier argintar cunostea foarte bine tehnica de ciocanire a metalului, a matritei, tehnica de turnare a modelului, a mulajului si aliajelor din metal. Astfel pune la punct tehnica aplicarii fiecarei litere a alfabetului pe o minuscula bucata de metal. Prima sa turnare numara 270 de caractere diferite. Aceste caractere putand fi asamblate cu mana in infinite combinatii de cuvinte si de pagini gata pentru a fi imprimate si mai ales imediat reutilizabile.
Fabricarea unui caracter incepea cu gravarea in relief a unei litere cu varful unui poanson dur (instrument ascutit din otel folosit in tehnica gravurii). Acesta era utilizat la lovirea unei matrite dintr-un metal mai moale, care era plasat apoi intr-un mulaj. Un metal fuzibil la joasa temperatura (cositor sau plumb), era varsat apoi in mulaj. O data ce toate caracterele erau realizate, se asezau intr-o cutie plata din lemn compartimentata , literele mari in partea de sus a cutiei iar literele mici in partea de jos.
Atelier tipografic la Lyon, A. Vérard desen gravat din secolul al XVI-lea
|
Atelier de tipografie(Enciclopedia Diderot&D'Alembert)
|
Cutia plata din lemn compartimentata(Enciclopedia Diderot&D'Alembert)
|
Incepand cu anul 1450, Gutenberg imprumuta bani multi de la bancherul Johann Fust pentru as putea duce mai departe visul sau, dar din neputinta de a-i restitui a fost nevoit sa-i cedeze acestuia bibliile si o parte din materialul sau. Fust se asociaza astfel cu unul dintre angajatii lui Gutenberg, Peter Schoeffer si impreuna publica un ansamblu de trei opere dintre care o culegere de psalmi care a fost prima carte tiparita in culori cu adresa si deviza tipografului.
In Germania, tipografia se dezvolta la fel de rapid plecand de la tehnicile puse la punct de catre Gutenberg.Dar fara nici un dubiu principala contributie a acestei tari a fost inventarea carti ilustrate.Tipografi si gravori si-au unit talentele atunci pentru a realiza carti in care se succedeau pe rand texte si ilustrate.
La Venetia Conrad Sweynheyn si Arnold Pannartz si-au publicat un ansamblu de opere cu caractere romane primitive, dar totusi foarte marcate de gotic-ul german. Ei au desenat catre 1467 la Roma caractere noi apropiate de caligrafia italiana si au editat patruzeci de opere.
Intre 1470 si 1480 Nicolas Jenson, a realizat la Venetia, cele mai frumoase carti tiparite dupa Gutenberg si trei alfabete, roman, gotic si grec care se numara printre operele majore ale Renasterii italiene. De atunci carcaterele romane au inceput sa se impuna.
Aparitia cartii de buzunar i se datoreaza lui Alde Manuce. El a fost primul tipograf care a renuntat in totalitate la cartea manuscris editand carti in format mic si cu tiraje destul de importante pentru a satisface cererea europeana. Caracterele sale romane si italice au facut noi progrese in domeniul tipografiei. Acesta publica intre 1495 si 1496, o opera mica de 60 de pagini, Dialogul "De Aetna" de Pietro Bembo folosind un caracter desenat de Griffo considerat ca fiind primul carcater intr-adevar modern. De asemenea Manuce l-a pus pe Griffo sa deseneze si un alt caracter, cursiv, italic-ul care permitea cresterea numarului de cuvinte pe pagina, primul exemplu fiind un Virgile din 1501.
Italic-ul avea sa se impuna apoi ca semn distictiv al cartii umaniste.
|
Ackermann aus Boehmen de Johannes von Saaz (1463) (Biblioteca nationala, Paris) Carte ilustrata : imaginea era gravata pe lemn in relief si colorata apoi cu acoarela.
|
|
